În domeniul juridic și imobiliar apar frecvent termeni care pot părea complicați pentru cineva care nu este familiarizat cu limbajul de specialitate. Un astfel de termen este „uzufruct viager”, întâlnit mai ales în contractele de donație, moștenire sau vânzare-cumpărare cu clauze speciale.
Ce este uzufructul?
Uzufructul este un drept real prin care o persoană (numită uzufructuar) are voie să folosească un bun care aparține altcuiva (nudul proprietar) și să culeagă foloasele produse de acel bun, fără a-i schimba substanța.
Exemplu simplu:
- Proprietarul unei case poate oferi altcuiva dreptul de a locui în ea și de a o folosi, dar fără a o putea vinde sau demola.
Ce înseamnă uzufruct viager?
Cuvântul „viager” provine din latină (viaticum = viață) și înseamnă „pe durata vieții”.
Așadar, uzufructul viager reprezintă dreptul unei persoane de a folosi și de a beneficia de un bun pe toată durata vieții sale. După decesul uzufructuarului, dreptul de uzufruct se stinge automat, iar nudul proprietar rămâne cu dreptul deplin asupra bunului.
Exemple concrete
- O persoană donează casa copilului său, dar își păstrează uzufructul viager, ceea ce înseamnă că poate locui în acea casă până la sfârșitul vieții.
- Proprietarul unei garsoniere oferă unei rude drept de uzufruct viager, iar aceasta poate să o închirieze și să încaseze chiria, dar nu o poate vinde.
Drepturile uzufructuarului
Un uzufructuar viager are următoarele drepturi:
- să folosească bunul (ex.: să locuiască în casă, să folosească terenul, să conducă o mașină),
- să încaseze beneficiile (ex.: chirii, recolte, dobânzi),
- să păstreze folosința bunului pe toată durata vieții.
Obligațiile uzufructuarului
În același timp, uzufructuarul trebuie să:
- întrețină bunul și să îl folosească „ca un bun proprietar” (fără a-l deteriora intenționat),
- plătească cheltuielile de întreținere curentă și impozitele aferente folosinței,
- restituie bunul nudului proprietar la încetarea uzufructului.
Ce nu poate face uzufructuarul?
- nu poate vinde bunul,
- nu poate schimba destinația bunului (de exemplu, să transforme o casă de locuit într-un depozit),
- nu poate lăsa prin testament dreptul de uzufruct (acesta se stinge odată cu viața sa).
Concluzie
Uzufructul viager este un drept real prin care o persoană se bucură de folosința și beneficiile unui bun pe toată durata vieții sale, fără a fi proprietar deplin. După decesul uzufructuarului, bunul revine integral nudului proprietar. Este o soluție juridică des întâlnită în donații sau tranzacții imobiliare, care oferă siguranță persoanei ce dorește să își păstreze dreptul de folosință, chiar dacă transferă proprietatea altei persoane.
